Iubește-o. Nu vezi că ești prea slab
să o iei în robie? Că inima ta
aleargă pînă la sîngerare un cal
pe care mintea nu-l știe?
Iubește-o umil. Nu simți?
Cînd ea de mînă te ține
pînă și ultimul sclav e mai mare
ca tine. Iubește-o.
Să nu ajungă ochii ei
semilune întunecate, sprîncenele
acoperișuri luate de vînt.
Umerii - maluri surpate
în albia unui mormînt. Iubește-o
să nu-i fie fereastra însingurată,
oglinda să nu o mintă
că e cea mai frumoasă. Iubește-o.
grăbește-te, moartea-i aproape!
Și urme nu lasă.