Eu nu sunt un simplu nume,
sunt mai mult decât cuvintele care mă compun
pe brațe înainte de dragoste,
de-aceea mă descompun în ochii tăi în silabe
pe care le poți rosti și noaptea.
Culegi din mine tot ce înseamnă orizont
și aștepți cu sufletul la gură
întâmplările care se nasc în golul
ce-l umplem împreună în cer.

Nehotărârea este cea mai temută stare,
are așteptarea aceea lungă în ea,
ce mă sperie și mă îmbracă în haine de căpătat
ca pe un om sărac.

Timpu'-mi aleargă pe urme
cu clipele sale în alternanță,
nu se opresc pe chip să vadă cum mă schimb
trec precum caii de curse,
cu jochei care foloseasc cravașa
fără să-i stăpânescă.