Copii, ne ascundeam în casa din copac.
Mama se prefăcea că ne caută
întorcînd pămîntul pe toate fețele.
Stam ascunși, nici nu respiram,
ca puii unui animal plecat la vînătoare
în locuri îndepărtate. Abia seara, coboram,
cu soarele roșu pe fețe. Mama părea
mai bucuroasă decît atunci cînd ne născuse.
Ani întregi, jocul acesta ne-a ocrotit.
Într-o zi, am descoperit șiretlicul
mamei. Atunci s-a sfîrșit copilăria.
Nu peste mult timp, ne-am mutat în oraș.
Noii proprietari au tăiat copacul.
Umbra lui a rămas în picioare.
E și acum acolo,
legănîndu-se în bătaia vîntului.