Dincolo de bine și de rău,
Mă așez, adesea, oscilând
Între un simț moral și un hău,
Simboluri absconse descifrând.

Unii se cred mari inițiați,
Captivi simțului înșelător,
Alții gândesc că sunt inspirați
Stând în adevărul trecător.

Din biologic, des izbucnind
Câte un ins, bine înzestrat,
Cade în păcat, ușor crezând
Că sensul unei vieți l-a aflat.

Și trăiește între două lumi,
Silit s-o afle pe aceea,
Străpunsă de celeste minuni,
Când, în dureri, naște femeia.