Astă seară nu mai râzi,
Nici în brațul meu nu stai,
Te gândești cumva la rai?
De ce, oare?
De niz-nai.
Nu îți termură ființa,
Ai fular peste cămașă,
Dormi adânc precum o moașă
După ce și-a dat silința
La o naștere cu bai.
Oile-au plecat demult,
Nu le numeri chiar deloc,
Trupu-ți doarme în cojoc,
Sforăitul ți-l ascult
Ca pe-un tropăit de cai.