Stau singur într-o cameră,
ascult ticăitul ceasului.

Ora e rotundă,
nu pot ieși din ea.

Cine sînt?
Privesc disperat cum îi plouă
pe oamenii din hîrtie.
Ei sunt veseli,
dansează, dansează.

Unde e bine,
dacă nu sub talpa lui Dumnezeu?

Ușa scîrțîie.
Cine-i acolo?

Intră un copil,
îmi aduce jucăriile sale.
„Joacă-te, mă îndeamnă, poate așa
îți vei aminti cine ești.”