te privesc în fiecare zi ca pe o icoană
Doamne ferește! mă bat peste gură – revin
nu ca pe o icoană - asta ar avea un înțeles prea mânăstiresc ca să zic așa

ca pe un tablou în care visul meu feminin
a căpătat contur (și nas și păr și buze și ochi și așa mai departe...)
m-aș închina la propriu în genunchi să te văd mai de-aproape
până la fundul de ochi
poate cândva cine știe
în carne
când vom fi mai mult piele și oase
îți voi presăra petale de trandafir
și tu mă vei acoperi cu aceleași petale odată cu tine
până la îmbălsămare
până când ne vor găsi alte civilizații
care vor crede că oamenii au fost niște ființe cu două capete
și cu un singur mesaj de pe facebook rămas între buze

amin