o
mi-e sufletul mai gol
decît buzunarul
unui rege
nici să sufăr nu pot
vino tu vino tu
cu ochii-ți în care
înoată pești transparenți
și trezește-mă urnește odată
bietele-mi simțuri adormite
ca morile pe un rîu
cu apa leneșă
numai tu
cea atît de firavă
ca o notă muzicală
în plin război
ca un ou abia ieșit
din tîrtița găinii
numai tu mă poți salva
îți dau tot ce îmi ceri:
aur palate herghelii
colierul de la gîtul rivalei
un poet numai al tău
să îți cînte de trei ori pe zi
frumusețea călătorii pe
lună cum nu au mai fost
altele o fermecată oglindă
însă te implor
fă-mă să sufăr