Râul Doamnei e în spume,
Ploaia rece-l ține-n duș
Cu o taină și-o minune
Ca un zbor de cărăbuș.

Plânge cerul pe-apucate
Pe poteci și pe răzoare,
Sub umbrele asortate
Stau fetițe în picioare.

Plouă strâmb, dar nu e rece
Fetele cu sânii hoți
Ronțăie lumea ce trece
Consumându-și nervii toți.

Dacă plouă, e un chin?
Vrei să fie numai soare,
Baruri, muzică sau vin,
Ploia nu-i o sărbătoare?

Plânge cerule, cât vrei!
Peste om, peste ogoare,
Peste clanul cu mișei
Aducându-l la onoare.