zace lângă mine o pană
a îngerului care m-a păzit
pe timpul intervenției
mănușile chirurgului
pline de sânge zac și ele
împreună cu toate resturile
extrase din mine fiind considerate
nefolositoare

mă visez în pauza unui concert simfonic
de vineri seara timp în care îmi permit
o votcă pe terasa hotelului Decebal

tot în vis mi-apare o partidă de fotbal
de pe vremurile când Emeric Dembroschi
făcea parte din echipa
Sport Club Bacău evident
ronțăiam semințe la greu

valuri de fum îmi învăluie ochii
impresia că Pământul se-nvârte
cu viteză exagerată
îmi trimite capul spre dreapta

nicio asistentă nu-mi strânge mâinile
într-ale ei cum mi le strângea îngerul
înainte de a pleca

de ce o fi plecat și
de ce a lăsat doar o pană-n urmă

cu mâna stânga amorțită
așez pana deasupra buzelor
suflu
în zadar

valurile de căldură care mă cuprind
se lovesc de pielea deja rece
vineție
se transformă în broboane de frică
n-o să mai văd Paradisul