cândva candidați la filozofie noapte caldă de vară
lumina mică gălbuie a unei veioze miros difuz
de trupuri incinse și lichid seminal
satisfăcut gâfâiam te-ai dat jos unduiai
în toată splendoarea trupului tău de femeie
eram fascinat c-un gest larg ai deschis fereastra
vino miroase noapte a floare de tei
am stins lumina rușinat de trupu-mi păros
îmbrăcați în păr castaniu umerii tăi stăteau aplecați
priveai cu ochii închiși către cer și-n razele lumii
zâmbetul tău brusc mi s-a părut straniu
erai lipită de mine și totuși plecată departe...

zădarnic se caută veriga lipsă dintre maimuță și om
de pe planeta voastră bolnavă venind
captive pământului ați dat peste noi
urâți și păroși maimuțoi nemurire din voi
mai tare ca sila fiind ne-ați acceptat ca rău necesar

în lungul atâtor nașteri și morți în creierul meu
primitiv prin transfer combinări de-ADN
slab licărind s-a aprins totuși flăcăruia rușinii
numai atât în rest același animal violent
trufaș și viclean avid de ritualul carnal
și multă prostie

acum știu de ce sunt piramide pe Marte și sfinx
de ce pe Lună se vede un chip de femeie plecat
deasupra unui ciubăr de lăut de ce când te sărut
și facem dragoste stai cu ochii închiși
acum știu de ce atunci geamu tu l-ai deschis

și asta că ieri în zori Carmen a spus
"... noroc că mi-ai zis,hai să facem dragoste
Și atunci s-au spart toate becurile, dragostea
mea s-a făcut/ Un lichid tulbure, negru,amar, îl
auzeam cum fierbe în vene/ Ca o smoală pe care
trebuie s-o folosești repede/ .../ La final
deasupra mea/ Pluteau impurități,oase cai morți,
tristeți și mai ales tu..."
recunoscând voalat că extratereștrii sunt demult
printre noi pe pământ...