în domolirea firii cunosc o nimfă care
îmi vine în odaie la ceas târziu din noapte
ne pierdem în târziul acel pierdut în șoapte
dar vine dimineața și pleci, tu, Zburătoare


în grai pe ne de-a-ntregul, îmi este ziua varză
cel mai ades lui Bachus în sfere dulci o-nchin
nu vine o schimbare, nu vine nici o barză
într-a prunciei sferă cu drag să mă înclin


din minunate sfere o muzică-n concert
un țipăt de născare ce îl botează popa
pe el, de-o fi să fie, cu Dumnezeu mă cert
în brațe să-mi stea pruncul și-n veșnicie hopa