Când dispare cheful
De iubit natur,
Neglijând chemarea
Unui gest matur,
Când un dor turbat
Pune stăpânire
Pe oameni mireni
Și pe mânăstire,
Când însăși purtarea
Vă scoate din minți
Și pe voi, copii,
Și pe voi, părinți,
Când îți ieși din fire,
Apucat de sfinți
Sau de păcătoși,
Fără osebire,
Când face pe șeful
Orice sentiment
Plin de ifose
Și-obrăznicie,
Când întreg cuprinsul
Ce te-alcătuiește
Tremură din toate
Precum o piftie,
Ia-ți vacanță, frate!