agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 916 .



reverberații
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2014-11-13  |     | 



te așezi subtil lângă mine. abia dacă te observ. dar te simt. te ghicesc. ca întotdeauna.
scenariul nostru se așterne tăcut și cuminte în fereastra sculptată-n sternuri albe pe care
pe rând am deschis-o: la echinocțiul de primăvară eu pentru tine. la prima eclipsă de stele tu pentru mine. niciodată altcândva. niciodată pentru altcineva.

nu ne dăm cu părerea. nu întrebăm nimic. nici despre ce a fost, despre ce trăim. nici despre ce va să fie mâine sau data vitoare când, după ce vom fi plecat de aici, ne vom fi regăsit.

îți place și azi la fel de mult brățara din mătănii tatuată în epiderma mea. fără anestezie. doar cu gândul încolăcit în arterele tale portocalii. încrustată acolo așa cum voalul de mireasă-călugăriță se imprimă adânc pe fețe, în nervuri și zămislește un alt chip al feminității.

și azi mă doare dulce-arămiu-resemnat sentimentul tău. atât de adevărat. atât de reprimat. mereu. ca zborul unei petale sfios ascuns în corola minusculă infinitezimală. existând departe. exilat ochilor celorlalți. simțit însă mereu în mine. cea care sălășluiește fără ca tu să-ți dai prea bine seama în tine. așa cum tu te hrănești în fiece secundă din gândurile mele. din părul meu. din unghii. din deznădejdea, din iluminările mele. din ceasul prea devreme sau din prea târziul meu. te hrănești neostoit fără remușcări, fără grabă, fără tine, doar cu mine... renăscându-mă.

e ceva albastru nedefinit și totuși atât de clar în pasărea-asta ce-și leagănă amintirile dincolo. ne dezbracă de pământul din noi punându-ne rădăcini în loc de mâini. lumânări în sfeșnice în loc de ochi. gura ta în loc de a mea. poemul meu în locul alui tău. chipul nostru – substitut fericit al insulei.

răsuflarea ta mă umple. ca și când aș sorbi inima oazei fragede mă îmbrac cu ea dimineață de dimineață. din ce în ce mai hotărâtă. mai convinsă că doar așa pot ființa fără să dau greș.

fruntea mea crește în tâmplele tale. rodesc în aripi clipe neefemere.
pulsurile noastre se suprapun. la fel și sincopele și căderile și reînvierile.
o poartă nouă, unică își scutură belciugele. cu fața către răsărit.







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!