Un noiembrie ursuz se agită printre ramuri
Ciorile lungesc vocala în văzduhul plumburiu,
Oază veștejită, parcul îi fără glasuri și pustiu
Fețe palide și reci rar se arată pe la geamuri.

Crengi căzute-s stivuite în jupite tomberoane
Și vor fi incinerate în al toamnei crematoriu.
Pe pavaj frunzele ucise fac un ruginiu lințoliu
Ce-i ferfenițit sub tocuri de cochetele cucoane.

Un amor ratat palpită într-o lume desfrunzită
Și-i purtat cu stoicism de un trup nemângâiat;
Sărutări și dulci cuvinte, toate s-au evaporat,
Numai popa de la schit vindecă o grea ispită.

Venind noapte fără lună toți borfașii ar umbla
Cu o cizantemă în piept la vânat de portofele,
Străzile de mahala îs doar pentru nebune iele
E o vreme de depresii și de-o tragică dambla.

Un poet neras și slab spre centură panta suie
Mersul legănat trădează pe romanticul hoinar
Ce fiind zburlit în freză de un pom mai solitar
Bagă-n buzunarul spart chiar o ultimă gutuie.