unde-s tăcerile noastre promise
cu liniștea strângând în brațe fremătând de dorință
să fac dragoste cu vidul din sufletul tău
puțin mi-ai dat de frământat aluatul cărnii
până se decojea
în vin și pâine

mergeam cu ele la târg
să mai cumpărăm un suflet
din sufletele noastre oglindă

fătul era-n pârg
și ne-am despărțit fiecare în zarea lui
cu o funie de suflet
legată între noi