agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-15 | |
Nu aș vrea să calc în oale
Cum călca vestitul Rică, Rică…al lui Caragiale, Ce-o iubea pe Zița, cică! Aș face un exercițiu De trădare sau credință, Dar nu e decât un vițiu Ce mi-ar sta pe conștiință Prefer să trăiesc doar starea De beție princiară, Gustând, precum guști tu sarea Pusă-n toate, bunăoară, Să-ți admir pasul minune, Prin Sinaia când colinzi Străzile cu multă lume, Fudulindu-te-n oglinzi. Firele de păr-inele, Convertite-n castaniu, Ispitesc priviri rebele Ce mă-nțeapă cenușiu. Sânii hoți, neancorați În modernele matrițe, Stau cuminți și parfumați Ca trifoiul pe căpițe. Inima pe dor cusută, Ochi de vis și plin de șic, Îmi strecoară-n piept cucută Împietrindu-mă un pic. Dac-aș fi Marchizul Sade Bucuros în iad m-aș duce, Dar mi-e frică să nu cad În păcatul cel mai dulce. Paradoxul existenței Nu l-a dezlegat Pascal, Neplăcutul penitenței M-a scăpat de amoral. Așa că, m-opresc acum Și te las pe tine, dragă, Să decizi pe care drum S-o apuc, că nu-i de șagă. Pân-atunci visez la tine, La al părului vârtej, La picioarele-ți feline Încălțate-n cizme bej. Mi-ar plăcea să fac avere, Ca un indian pe Gange, Să-ți pun aur, în tăcere, Pe frumoasele-ți falange. Sunt convins că vei decide Să trăim o tinerețe Fără gesturi insipide Întâlnite la ospețe. Ce-i plăcut, frumos, curat Să ne fie în avere, Să iubim, că nu-i păcat Când și Cel de Sus ne-o cere. De plictis să fim feriți Ca de-o stare perturbată, Să fim singurii iubiți Pe o plajă-nchiriată. Lumea noastră să fim noi, Și în ea să clădim marea, Să fim unul în cei doi, Androgin ce umple zarea. Þi-aș picta zâmbetul larg, Când îmi stai în spuma mării, Cu ocheade ce se sparg De nemărginirea zării, Marea, leagăn și fereastră, Ne va-nchide-ntr-un neant Cu o liniște albastră Pe amor apetisant. Rătăciți între idei, Veșnic vom hălădui Printre florile de tei Între care-om-ameți. Și gustând, cum se cuvine, O licoare-ntr-un cristal, Vom plonja în stări vecine Infinitului astral.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate