Regina păsărilor

Din ogrăzi sau zone mai mondene,
Ca-ntr-un film de Hitchcock neuitat,
Cu un fâlfâit cumplit de pene
Ceru-n patru zări s-a-ntunecat,

Păsările vin la un congres,
Convocate-ntr-o vâlcea virgină
Cu un singur mare interes,
Să-și aleagă astăzi o regină.

Bufnița-nțeleaptă, pe un ton
Împăciuitor, printre ovații,
A chemat pe rând la microfon,
Să-și prezinte speech-ul, candidații.

Barza clămpăni din pliscu-i mare:
- Vă conjur să nu fiți ageamii,
Toată omenirea mi-e datoare,
Știți și voi de ce: aduc copii!

Brusc la microfon s-a repezit
Gâsca, plină de-un enorm orgoliu:
- În vechime, cu un gâgâit
Roma am salvat, la Capitoliu!

Cotcodac strident: - Știți, fără glume,
Eu ar trebui să fiu regina!
Spuneți, ce-a fost mai întâi pe lume
Filozofic, oul sau găina?

Un hulub din gușă ugui:
- Nu aș vrea deloc să vă-nspăimânt,
Fără porumbelul păcii-ar fi
Doar războaie-atroce pe pământ.

Unduindu-și gingaș mândrul boi,
Cântă lebăda: - Sunt grațioasă!
Țipă-apoi păunul: - Dintre voi,
Eu sunt evident cea mai frumoasă!

Vede bufnița sosind pe drum
Un soldat modest, un bețivan.
- Cum consens nu vom avea nicicum,
Să ne arbitreze-acest Ivan.

Misiunea acceptá cătana
Și-ntr-un chirăit cumplit de țațe,
A luat în mâini încet coroana
După care-a dat... a dat la rațe.

La MORALA asta mă abțin!
Dacă între noi vorbim, socot că
Adevăru-i uneori în vin
Însă nu e niciodată-n votcă.



Moravuri de melc

Dup-o ploaie mocănească,
Se pornesc doi melci de rasă
Pe-un limáx să îl bârfească:
- Uite-l, vezi? Nu-i melc de casă!

La Oficiul de patente
Își expune-un melc marota:
- M-au furat eminamente,
Eu am inventat rulota!

Melc strivit, ce întâmplare!
S-a decis la un consiliu:
- Crimă e, cu violare!
Nu de melc, de domiciliu!

Doi melcuți, cu-ale lor case,
Merg alăturea prin iarbă
Având coarnele retrase...
Fi’ndcă dragostea e oarbă!

Revenind în perimetru,
Melcul soaței i-a strigat:
- Coarne mi-au crescut de-un metru,
Este clar, m-ai înșelat!

Iese melcul la plimbare,
Urcă-ncet pe un grilaj
Și invidia e-n floare:
Vede-o casă cu etaj.

Vine-un melc acas’, beat cui,
Dimineața pe la șase
Și pe drum, în urma lui,
Sunt trei dâre lipicioase.

MORALA
Dumnezeu a exclamat:
- Pân-aicea! și atunci
Pentru melci a preparat
Decalogul cu porunci.


Cactusul

“Zgrunțuroasă mi-e pielea și aspră mi-e firea,
pe-aici nimeni în jur nu-mi arată iubirea.
Cine vrea să m-atingă se umple de sânge,
îl înțep și îl doare, se întoarce și plânge.
Sunt un cactus robust, ce trăiesc în pustiu,
mă usucă un soare-arzător, dar sunt viu.
Animalele trec cu băgare de seamă,
cine nu e atent lasă sânge drept vamă.
Alte plante în jur, de te uiți, nu prea sânt,
doar scaieții pribegi în bătaie de vânt.
Dar, odată pe an, se întâmplă-o minune,
se deschide o floare din mine. Se spune
că e cea mai frumoasă, că e fără cusur,
te-nfioară, privind, un intens roșu pur.
Tu, ce vrei să o ai și dorința te-mpinge,
Tu, ce vrei să te-apropii, te rog, nu m-atinge!”

Cam așa îi vorbea, cam așa îl ruga
pe-un arici, ce pe cactus demult îl iubea.
Dar ariciul de cactus s-a apropiat,
cu lăbuțele-i mici l-a îmbrățișat
și un spin s-a înfipt în arici, ascuțit,
drept în inima plină de-amor. Și-a murit.

MORALA
Morala aici are-un nume:
pericol prezis-au augurii
atunci când apare pe lume
o dragoste contra naturii.