și chiar începuse să ningă... acolo, după perdeaua deasă,
plăpânde, siluetele noastre își săpaseră sălașuri de inuiți
în cercul polar al globului roșu
și privegheam într-o dulce resemnare
soarele de la miezul nopții

în ceai de iasomie cu scorțișoară
bulgări de jăratic ne curgeau prin vene

uite umiaqul pe care tu mi-ai pus inelul de logodnă
un tupilak sidefat ce ne păstrează eterne-mbrățișările
acolo ne-am sculptat în palme fiecare numele celuilalt
în fiordurile calde ale cuvintelor devenite
respirație proaspătă de iceberg

...............................................................................

și chiar începuse să ningă...

în zăpada liniilor noastre nicio urmă