respiram cu pântecul precum copiii
bătrânul care cânta la muzicuță adormise
în căsuța văruită albastru
visam
mediterana pacea dintre mare și țărm măslinii
o vilă san michele fără comori

(de parcă sunt unși cu miere pe talpă toți fură praful de pe drum
castrează nudurile de bărbați scot ochii femeilor cioplite
deșiră scenele mitologice din tapiserii)

m-am învelit într-un prosop mare
m-am întins pe covor ca în iarbă
am plâns
am vrut să uit
peretele din dormitor era pătat de urma degetelor mele
târâte ca într-un viol

curgea apa roșu tulbure după renovarea casei
băteam cuie unde nu pot intra
în structuri de rezistență
și atât a rămas