între coapsele Metaforei stă falusul lui Hristos
întru nașterea Poeziei
sămânța Lui e de cea mai bună calitate
poți semăna ogorul hârtiei fără grijă
atâta doar
că tocul ți-e rudimentar
nu încape în călimară Acolo unde sunt toate cuvintele

descheiat la vorbă
bârfesc cu mine însumi cutare sau cutare Literă
din neputință
nu găsesc niciuneia ființă

sunt un soldat prost pe frontul iubirii,
iubito,
e dimineață
crapă de zorii zilei din ochi

să nu te sperie fumul țigării mele,
s-a speriat de tavan