Cuvintele mele,
Călare
Pe un cal albastru,
Þipă,
Fără încetare,
La mine.
Au înnebunit
Cuvintele mele.
Îmi taie răsuflarea,
Ducându-mă
La disperare.
Eu nu le bag
În seamă.
Le las
Să-și facă de cap
Pe seama mea
Și a lor.
Le-am cultivat
Trimițându-le
La școali înalte.
Le-am dat totul,
Sacrificându-mă.
Cuvintele cultivate
Devin
Independente
Și mă iau la rost.
Bătrâne,
Ești prea sofisticat
Pentru noi.
Lasă-ne!
Și le-am dat drumul.
Ca urmare,
Tăcerea mea
A intrat în vacanță
Mângâind
Cuvintele.