toate prognozele anunță ploaie zăpadă îngheț
împotriva curentului mă decid pentru fresh-ul instant
gândul zboară la fluturi orhidee verdele mut al câmpiei
reflectat în retrovizoare și ultimul poem citit
despre cum poți rămâne fără cuvinte

despre ce urmează după tăcerea deplină
și nevoia lor de a se cuibari în nume
de lucruri oameni și stări de noiembrie
fac jocul invers le adun ca pentru un dex
ating florile uitate pe banchetă
rețin trei cuvinte
mă gândesc la mama
și umplu spațiile cu încă trei
pe lângă mama lipsa și mormânt deci
avem o stare un înger și pământul grămadă
destul

iau de pe banchetă orhideele roz
le așez în formă de cruce pe mormant par
candele mici ceruite mă rog aprind lumânări
privesc doar o clipă în jur și subliniez cu roșu
lacrimile oamenii pe lângă crucile opulente
cel mai adesea se aude cuvântul moarte
sunt foarte mulți îngeri cu aripi de piatră
zâmbesc din ovaluri părinții copiiilor copiii copii
peste tot sunt flori proaspete pământ reavăn
cimitirul a fost renovat de curând pavajul răsună
a gol sub tălpile noastre

imortele hârtie și plasticul viu colorat închipuie
bradul în munții de jerbe epitafuri cuvinte
învelit în ziarele ude un toiag ca un șarpe de ceară
va arde trei zile la rând negrul fum șiroind din ferpare
ștergătoarele netezesc dublu picături înflorite pe sticlă calde
numai în cute adânci

peste tot sunt cuvinte undeva un poet respiră prin ele
odihnind în silabe tocite e sufletul lui tăcerea-i tristețea indică
o stradă un drum de întoarcere
numai ploaia a uitat drumul înapoi către ceruri
vântul către nouri soarele către noi tandru și rece plouă
ca într-o carte pe care nu poți să o uiți plouă în cuante subțiri
peste vii peste morți