cum mi se duce toamna și vine iarna peste zi
cu înluminări reci și flori pălite în ger
crestate în ape grele geruite în sânge
voi pribegi blajin din clipă în altă clipă
și pașii îmi vor fi totuna cu praful ori cu urma

câmpia ghemuită sub cuci - cum stau ei călare pe vânt
cu clonțuri de fier și pieptul teșit - cu miriștile zbârlite-n ger
cu morile în spate și duzii până în cer
coboară luna în stână cu lupii răi flămânzi
doi câte doi cu ochii scânteind sunt nouă sorți în lume
sunt nouă ceruri căzute bezmetic în țărână

eu la vânătoare de îngeri adormiți pe crengile de pruni în ger leru-i ler