deja în senin de tine mi-am cumpărat o canapea mai mică
pe cea dinainte am dat-o celor mânjiți de sărăcie
aseară de cutremur
pe canapeaua nouă tocmai îmi micșoram ochii a somn
când deodată s-a răstignit pământul
pleoapele au zvâcnit în sus dar să mă ridic din pat ba
sunt de tine senin
și oricum unde-i moarte nu-i tocmeală

pe-afară caii verzi săreau pe ziduri o inimă
mare ori minimă
o auzeai bătând de la un kilometru
călcându-se-n picioare toți păreau mai uniți

după
ai venit spunând că n-ai loc în pat
și că vei pleca

drum bun draga mea