Zdrobit-am umbre încă, sub talpă apăsat,
Angoasele insistă, în colțuri se ascund
Și supărat de toate – mânie de bărbat,
Le-arunc pieirii,-n ciudă, cu gestul furibund.

Eu sunt o parte numai dintr-un întreg curat
Îndrăgostit de carte, de vin sau de femei
Și de o mare-albastră, și-un suflet zbuciumat…
De s-ar uni cu mine, ar fi mai cu temei.

Aș vrea să fac atâtea din câte pot să fac,
Când lenea cuvioasă mă-ndeamnă la pustiu,
Cu toate astea-s omul cu mintea unui dac
Îndrăgostit de țară, de oameni și rachiu.