pierdut un dor de ducă,-l declar o nulitate
fumez la gura sobei țigară după alta
iar trenul despărțirii-n iubiri nu face halta
sunt prins de-un morb anume numit Singurătate

mă împresoară vremea în crudă alergare
și parcă deja veacul în mine l-am trăit
senin sunt în corolă, tulpina e-n turbare
căci veacul nici jumate măcar nu mi-am grăit

în roba peticită psalmodiez un rit
divinitatea plânge în ale mele brațe
în joaca de-a paiangul secunda s-a oprit
prin pânza ce am tors-o împiedicată-n ațe

memorii port pe limbă și le dedic peniței
s-o scoată ea la capăt cu-ntunecarea iței