Pesimiștii
pășesc pe un drum de sticlă
așteptându-se din moment în moment
ca sticla să se spargă
în loc să-și creeze
propria cale indestructibilă
în fața asaltului
monadelor degenerescente
adună lacrimă cu lacrimă
depuse în structura bucuriei
pentru a o dizolva
pervertesc surâsurile
pe care presară
corpusculii ostracizării
aruncați în pubela indezirabilului

Optimiștii
când obosesc de atâta urcat
peste ideile pozitive
până în vârful idealului
improvizează un elizeu
în care se retrag
din fața lumii ce și-a distrus ideile verticale
aglutinează imprevizibilul, hazardul
cu bunădispoziția
și plăcerea cu distracția
cu care înconjoară și izolează defetismul
neutralizându-i efectele negative.

***

Unii stau
și așteaptă să fie înghițiți de timp
se lasă încovoiați și covârșiți
de apăsarea ramificațiilor sale
orizontalul
le înglobează ființa
în căutarea deșertăciunii
nu percep verticalul
strecurat în zbor
plânsul cu ipostazele sale
creează o stare continuă, retrogradă
iar ochii le sunt spălați
de substanța nimicului

Alții aleargă
în căutarea timpului
îl umplu cu activități și hobbyuri
și ce nu încape în el
se revarsă în hiatusuri
viața complexă evoluează
într-o verticală pe care urcă spiralele.