Pe un perete de sare ea se picta-n oglindă
în păr cu o diademă de stele
cu rubine în colțuri.

Avea doar lumini și umbre
ca să estompeze culorile lucioase,
linii și puncte de sprijin
pentru frumos.

O strălucire venea de niciunde
cât penelul aluneca,
de portretul se închega rebel
ca pe o scară la cer urcând.

Am văzut cum peste poate sideful
pune cîte un contur pe albastru
și de pe aripi la fluturi
se presară magic praful pe cute.
Eu priveghez de uimire,
de totul îmi pare subțire
ca o pânză de mătase cu nuanțe
în care primăverile se contopesc,
fermecate păsările vin
să cânte.

După aceea începe să ningă
și peretele de sare se topește.