rochie de mireasă fecioară îmi pare
zăpada mister prefigurând
efervescența germinării
vezi
luna parcă-i obrazul miresei

albă-i zăpada ca păru cel alb
albe sunt nopțile iernii nopți de nesomn
când răscolești omăturile cătând amintiri
vezi
luna-i mare și calmă ca sufletul tău

între tine tată și lună
sunt patru coți de pământ
și-o veșnică noapte
albă-a tăcerii...uitării...

cerul iernii pare un pântec născând...
pântecul vieții născându-ne
fulgi...