agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-08 | |
de m-aș putea desprinde din chingile neputinței de a mă exprima în cuvinte
atunci cum ți-aș mai povesti iubirea mea, cum ți-aș mai povesti-o..!! ... că te-am iubit cu mâini albastre de pescăruș catifelat înmărmurit în rugă, cu degete din rouă și din dimineață prindeam soarele de după zăbrele și-l făceam aripă să cânte dincolo de colivii, departe de treceri ca pe un măr verde te-am iubit. în tine-mi înecam obrajii bolnavi și templele eului meu rătăcit uneori și înviam, da, înviam te iubeam cu orizontul larg ce rodește eternități, rosturi, nepieiri, cu flacăra cămășii din adolescența pe care o credeam de mult uitată și țipetele stranii de pasăre subjugată ce nu voia să mai scape cu petale tremurânde tatuându-se în epiderme calde, renăscute și mai departe, mai adânc, acolo unde, după ce sângerează, sufletele iau viață și se sălășluiesc în grădini suspendate către porțile vii ale înaltului și te mai iubeam cu toate amintirile mele, cu toate femeile bune din mine, cu toate perechile lor de ochi, de buze sau de întristare– bucurie, solitudine–împărtășire, așteptare–regăsire, precar, colos, ploaie, înălțare, Dumnezeu te-am iubit poate ca o strigă ce nu mai dormea nopțile doar ca să stea să vegheze... să viseze și din felinare albe torcea ofrandă șiruri-șiruri de mărgăritare-neuitare în potire de foc crâmpeie de inimi fremătau în alchimii până atunci străine în oglinda răsărită la încheietura gâtului tău se vedea el, androginul mâinile tale mă atingeau, mă înveșmântau ca pe o zeiță, ca pe o sfântă, ca pe o femeie... creșteam și în fântânile ochilor altcineva începuse să se oglindească... nu mai eram a mea, nici măcar a trecutului meu, așa de mult te iubeam că, dacă uitasem pe cineva, atunci nu eram decât eu aceea știam însă că oricând, de mă voi căuta, mă voi regăsi în tine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate