E vremea când oamenii caută
taina la masa tăcerii,
apa curge-n râul de alături
prin anotimpuri cu veșnicia sub ochi
fără teama de singurătate.

Iar cuvintele sunt ferestre de gând
când atingi cu inima starea
ce înalță sufletul deasupra de trup,
să se vindece de iubire,

de se dezlipesc faptele de sine
înverzind putreziciunea
unde nici speranțele nu ajung.

Tăceri pe masă așteaptă și azi
în măreția meditației
ce rod gândurile până la os

și întrebări îți tot pui
cât respiri miracolul.