ÃŽn anotimpul meu
fiecare strop de curcubeu
miroase a zâmbet,
aș râde puțin,
în amintrea extazului de altă dată,
dar nu-i gust pe limba mea
fără tine, ingredientul principal…

ÃŽn anotimpul meu
sunetul nu are habar
să-ți pronunțe frumusețea…

Sub ochii tăi, dicționarul
rupe vrăji,
produce catastrofe,
toracele se luptă
să existe:
mai plin, mai plin, mai plin…
și apoi totul este lin
cu gust puțin…

Timpul mi-e crunt,
dar tu, tu ești un vis frumos,
un descântec
pentru tristețea mea ocultă
din fiecare anotimp:
sunt literă, gust și hotar…