Dintr-o curmătură mare,
Ieși vântul la plimbare.
Cască leneș, se târăște,
Nici nu stă, nici nu zorește.

Cutezătoare, frumoasă,
Iarna, zâna friguroasă,
Cumpănește, da, socoate,
"Oare-i bine că nu bate?

Dacă delicat, va trece,
Peste strălucirea rece,
Nu-mi va strica măiestria,
Nici la copii bucuria.

Dacă i se cășunează,
Cum făcuse la amiază,
Arta îmi va fi curmată,
Neaua toată-mprăștiată!"

Geru-i ghici cugetarea.
Crâncen, crud, cuprinse zarea,
Până când zăpada moale,
Prinse-o crustă protectoare.

Întărtat vântul s-arată,
Și-ncepu aprig să bată.
Degeaba s-a ostenit,
Zăpada nu s-a clintit!

Iarna, zâna friguroasă,
Într-o mantie pufoasă,
Privi câmpul falnic, alb,
Cum râde în straiul cald.