Să păstrăm un moment de reculegere
pentru vânt...
Când viața siesi îșî neaga o-nțelegere,
tu taci și-nchide- ți ușa la mormânt!


Azi dimineața a murit limba latină
și astă noapte a zăcut cumplit:
a plâns, a sângerat și s-a jurat că e lumina,
și între două pagini de fonetică azi s-a topit!


Tu plângi căci acum o mie și ceva de ani
a murit Attila...
Ești trist și pustiu și nu faci doi bani,
și-ai uitat să-i întorci istoriei fila!


Ai uitat să cobori azi din plopi,
să îi scrii vieții o semeată prelegere...
Când jalnic și crunt cu morții te-ngropi,
să păstrăm un moment de reculegere!