adio dragostea mea. pînă moartea ne va despărți
așa crezusem dar uite că moartea a venit mai devreme
și purtăm un cadavru cu noi ca în război camaradul ucis.
să mă îngropi în apa din spatele casei tale în loc de flori
două fire din părul tău ca sîngele închegat din inimă.
să nu-mi spui nimic la despărțire doar să zîmbești apei învolburate
să se deschidă să mă ia în pîntecul ei ca o soție recunoscătoare
și roditoare. adio dragostea mea.

îți spuneam cîndva că trebuie doar să ne iubim
ca să rămînem în viață. acum am murit și zîmbetul tău peste rîu
lasă-l să fie amar ca o procesiune
de înmormîntare pe ape. să nu verși lacrimi. lasă-le să-ți umple sînii
pîntecul iar cînd vei naște să pui numele meu
copilului și să știi că asta înseamnă cu adevărat viața.

adio ulma. în casa ta mică să aprinzi o lumînare
apoi să sufli în ea împreună cu bărbatul tău. așa mă voi risipi
prin porii zidurilor ca dintr-un uter ce naște morți livizi
cu ochi de durere. să faci dragoste în patul nostru
ca și cum ai uita că ai mai făcut asta înainte să muști
pe înfundate perna fără să-mi mai simți gustul.
adio dragostea mea.

să mergi pe malul moldovei pînă adînc în pădure acolo
unde-am cules flori și să înfigi în pămînt un băț pentru mine
să știu cît de departe am ajuns. apoi să-ți iei de mînă iubitul și
să mergi mai departe în căutarea fericirii. mulțumesc
dragostea mea.

mi-ai oferit cei mai frumoși ani din viața ta. da
am simțit cînd te-am sărutat ultima oară gustul tău de copil
prefăcîndu-se în gust de femeie. acum că nu mai am ce
să-ți iau nu mai am ce să-ți ofer. iubirile care mor tinere
iau totul năvalnic impetuos iubirile timpurii sunt crude
și cruzimea lor te spintecă dintr-o singură lovitură și te împarte.
puținul rămas aruncă-l în plita din bucătărie și încălzește-i te rog
ceva de mîncare noului venit. dă-i lui viața mea netrăită
dă-i lui puterea mea neirosită. adio dragostea mea.

să nu te întorci vreodată la mine. să nu speri că te voi mai iubi
vreodată. să nu-ți faci iluzii că vom revedea bărbierul din siberia
că vom culege fragi sau vom bea vodkă din aceiași sticlă
cu același pahar. uită-mă cum te voi uita și eu. uită-mă
ca pe-o banderolă neagră legată de gardul bisericii din lemn.
dar ce ți-am spus atunci rămîne valabil
trebuie doar să iubești ca să rămîi în viață așa că
iubește mai departe bărbați frumoși tineri iubește-i
cum m-ai fi iubit pe mine. adio dragostea mea.

dacă vei auzi vreodată că am murit să nu vii la înmormîntarea mea.
sau dacă totuși vei veni să porți rochie albă de mireasă. să știi însă
că bărbatul din coșciug nu voi fi eu căci eu de mult voi fi murit și
îngropat de zîmbetul tău peste apa moldovei la ulma
în preajma crăciunului. eu voi fi renăscut în altă parte
în alte brațe la fel de albe și drăgăstoase ca ale tale și poate
voi mai fi murit de cîteva ori ca să fiu sigur că acum
de tot am murit.

poate cîndva cînd prin întuneric vom da unul de altul
ne vom povesti viețile noastre așa cum au fost să fie și
apoi vom merge ușori mult mai ușori mai departe în sfîrșit liberi de
cadavrele noastre. adio dragostea mea.