lichefiez iubirea în incendieri de șoaptă
inima ta e deja coaptă
mănânci semințe de arbore înpăcătuit
mănânc felii de tăcere deja mântuit
într-un cântec de slăvire dus
în colosala odaie nu-s

mă chemi din vid și-apoi m-alungi
clipind din ale tale gene lungi
când nu ești umană
miroși a război și-a năvălire otomană

cu tăcerea scut
mă solidific în piatra din care m-am născut
coborâtor dintr-un vis
în piatră mi-s
în crepuscul e doar anul
nu oceanul

v-am tot zis
pădure verde
iepurele-mi e interzis
din frica-n iarna unui vară-pierde

vorba-mi pe buza ta s-a umectat
vorba mea o rostești c-un aer afectat
de topirea ghețarilor
nu vezi că pe nimeni nu doare asta
nici în boașele țarilor

deschide fereastra
să intre ceața
eu fac dulceața
din mere în frunze de adevăr