te-am ginit în mulțime ca pe o scăpărare de chibrit în mijlocul unui întuneric profund
te-am întrebat dacă nu vrei să-ți citesc în zațul de cafea de mâine dimineață
mă pârjolesc la da-ul tău te aștept să vii diseară pe la crepuscul de ceară
intenționez să aprindem în noi beculețe magia unei nopți carnale
bineînțeles că te voi mușca de urechi cu șoapte
te voi incendia cu palmele mele coapte
vei geme sub greutatea sufletului meu supraponderal

sub gândul sideral
îmi vei unge cu miere încheieturile timpului
albina sufletului tău îmi va deshide corolele
s-or revărsa taine
nici n-ai venit și te și cunosc
mădularele iubirii în creierul meu cretin deja se adună hodoronc-trosc
se naște a treia făptură
de noi în ruptură

secundele trec încet al dracu' vino te-am ginit în mulțime
tu ai spus da
parcă vrând a mă seda
simt o somnolență în așteptare
mă prind cu zeii la șeptare
și la dat cu zarul

alunec pe săniușul vremii se înserează de vii să aduci și o lumânare
petrec o cină în amânare
nu
nu vei veni
zadarnic te-am ginit din tumult
pașii tăi de pasăre sunt gripa
unui preamult
insecticid

îți vei feri de mine aripa
înger ruginit în tumult
în mine-ncet te ucid
ferecarea gândului la tine ascult-o
necunoscuto