înhămat la caleașca fericirii
cal nărăvaș ce aruncam flăcări pe nări
hrănit cu jeratic din banița ta
galopam țanțoș pe câmpia iubirii
și îți sorbeam aroma din urme
nerăbdător să-ți penetrez misterul
îți pășteam roșul din obraji
și albăstreaua din priviri
tu mândră mă jucai în buiestru
dorindu-mă veșnic armăsar înspumat
îmi împodobeai coama cu sărutări
și visul cu neasemuitele-ți odoare
să mă ții cât mai departe de herghelie
pentru asta mi-ai construit chiar un manej
să ți-l umplu cu mânji de rasă
viața ne era un continuu rodeo
pariai totul pe virilitatea mea
câte concursuri pierdurăm împreună

până-ntr-o noapte când ți-au crescut aripi
azi biată mârțoagă-n coșarul părăsit
îmi rumeg singurătatea între pânze de păianjen
mai sper poate povestea o fi adevărată
și diana o să vină să-mi pună iar căpăstrul
înveșmântată în mantie de gală neagră
surâzătoare să pornim în ultimul spectacol