"când scriu boala mea e ca o vioară care plânge
pe malul unui râu unde păsările vin să asculte
ca un monstru blând care își apleacă fruntea să fie mângâiat
când nu scriu boala devine un coșmar
și monstrul cântă asurzitor la vioara cu corzile rupte
când nu scriu poezie vulcanul din tavan erupe
și vocile care vibrează în pereți urlă fără oprire"
le-am zis în librărie cu mâinile tremurânde pe tejghea
mi-au dat un pix și mai multe caiete
lăsasem geamul deschis vioara se auzea de la colț
monstrul blând se plimba cu ecoul