sufletul e o dimineață a veșniciei
în noaptea inimii tu ești plecată
depărtarea de tine e un monstru cu dinți de lapte
vii și trupurile noastre-s coapte
viețuim în oglindă ca într-o naștere de gemeni

excursionist al gurilor spălate de vorbe
sunt un film mut
gemut
pe ecranul tăcerii
al pietrei ridicată în rang de dumnezeu
ăsta-s eu

tu ești
o căutătoare de povești
în lichidul curgător de secundă
într-al clepsidrei nisip
mă oglindesc ca într-o undă
în care mă văluiesc la chip

plecat peste pagină ecoul cuvântului în mine
îl adun cu limba
ca pe un polen în roua de albine

plecarea nu înseamnă adio femeie
e doar o autostradă
la venire gonesc cu sute de kilometri pe oră
mi se face dor
de a sânului tău amforă