Am venit în lume, călători spre moarte...
Omul înțelege, știe- nu se teme!
"Judecata-i colo undeva, departe".
Doamne, pentru ce
Nu venim la Tine un ceas mai devreme?
Câtă suferință-i până nu mai e
Glas ca să ne cheme?

Oropsiți în toate, fii din văduvie,
Își alungă răul, răul nu se duce-
Poartă chinul lumii fără să Te știe.
Doamne, pentru ce
Nu-nțelege lumea că-i un drum și-o cruce?
Câtă suferință-i până nu mai e
Mână să ne-apuce?

Stă nedăruită efa de făină
Și orfanii lumii jinduiesc pe-afară;
Șade banu-n suflet, scoate rădăcină.
Doamne, pentru ce
Mierea când hrănește, fierea-i tot amară?
Cătă suferință-i până nu mai e
Mână să ne ceară?

Ne-ai lăsat Scriptura pentru cercetare,
Dar poftește mintea orișice nălucă,
Judecăm lumește, plini de încântare.
Doamne, pentru ce
De citit Cuvântul, omul nu se-apucă?
Câtă suferință-i până nu mai e
Har să ne conducă?

Îngerii întreabă: "Oare pentru ce?"
Iar stăpânul lumii stă să ne demaște.
Tu, văzând că altă cale nu mai e,
Prin verdict suprem,
Ai murit pe Cruce pentru a ne naște
Iar noi, drept răsplată, Te omagiem
...La Crăciun și Paște.