agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-24 | |
Eu sunt poetul cel mai trist
Pe care lumea nu-l cunoaște Și dacă, totuși, mai exist, E pentru că în ochi îmi naște Mereu o lacrimă ascunsă, Mereu un cântec de albastru. Cu pana mea, de sânge unsă, Pretind că sunt bardul sihastru. Să n-aveți voi chiar nicio grijă Atât cât eu am să vă scriu, Pe urmă, de mă rupe-o schijă, Să-mi faceți din condei sicriu. Ce-adâncă liniște-i pe mare, Că nu mai am vreo tresărire! Dar vă mai plâng pe fiecare, Iubiții mei! Să nu vă mire... Vă plâng în tihnă și cu milă, Acum, cât încă vă iubesc Și-mi zboară-n suflet o acvilă Când văd că numai eu greșesc. E bine, nu-i vreo supărare, Bastonul, iată, mă mai ține Când pasul meu urcă-n cărare Spre ninsele vârfuri andine. Da, sunt poetul cel mai trist Pe care lumea nu-l cunoaște Și dacă, totuși, mai exist, E pentru că un vers mă naște, Și mă încântă, mă descântă Același cântec de albastru Și-n ochi o lacrimă-mi stă frântă. Pretind că sunt bardul sihastru!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate