Vise de Ajun

Visez la clipa-n care din neguri, ca din fum
Aș fi venit acasă, doar suntem patru frați,
Sosind din lumea largă în care toți plecați
Tânjim de dor de casă, sătui de-atâta drum,

S-o văd pe mama noastră cu părul alb în coc
Cum umblă pe la oale, frământă cozonaci,
Cum împletește tandru aluatul de colaci
Și cum mai pune calmă vreo doi coceni pe foc,

Să strige: „Măi, Adină, mai curăță din muc,
E candela pe stinse și pune și ulei,
Ileană, pune masa și tu, Marie, hei!
Aprinde înc-o lampă și du-te la uluc

Și vezi pe drum de vine și frac-tu Viorel,
Să fiți aici cu mama, în noaptea de Ajun
Și pune și-o gutuie să-i fie de Crăciun
Tărie și speranță că nu e singurel „

Să văd copii, nepoții, venind de la urat,
Să împărțim la mere, la nuci și cozonac,
Să-mi aranjez mustața și ghetele să-mi fac,
Să caut pepeni galeși, sub pat, făcând curat.

Dar visul meu cu mama rămâne numai vis,
În casa fără geamuri mai șade-un liliac;
Dintr-o basma-nodată un ban de-argint desfac
Și mă privesc la ușă că-s gârbovit și nins.

Strâng banu-n pumnul aspru și m-aș opri din drum,
Dau frâu la lacrimi calde, restanțe am la plâns,
Din amintiri răzlețe doar câteva am strâns
Și mă topesc în noaptea din seara de Ajun!