o roză gheață aspră la geam în odaie unturi de cuvânt
vii din mister și-n mine-ți faci așezământ
înainte de asta am măturat casa de toate ozn-urile
pe pămânții decedați nu m-am îndurat să-i dau afară

sunt puțin răcit
pe la încheieturile timpului în acest crepuscul de an
scriu poemul acesta pe-un perete cu un ciolan
invers
pe oglindă scriu un vers
gonesc pe autostrada cuvântului fără centură
zahărul trupului tău mă lasă fără dantură
doar tu și eu în univers
citește-mă invers