tu nu știi cât transplant de viață am făcut
să te găsesc,
câte ilegalități oculte
am înjunghiat
ca să ajung
la dreptul de a nu fi vis…

tu nu știi cât păcat am zdruncinat
să pot crea,

cât am umblat prin cripte
să cred că pot fi dumnezeu…

doar sine dezbrăcat de sens eu sunt
dacă nu-mi umbli tu prin vene

un pur și simplu
de cotidian
disecat, despicat
de zgură, smog și zgomot
pot uneori să fiu

aievea
unul pe lângă altul
în aroma toată
de oameni înghesuiți,
într-un multivers
cu munți, stele și verde
unde Adam și Eva
încă nu-s,
am putea fi…