Limitele trebuie să îți cunoști, zic unii,
dintre acei ce-aleargă ca nebunii,
încorsetați de viață în tipare
alese din matrici elementare.

Alții susțin c-așa-i normalitatea,
să studiezi până unde umanitatea
a reușit s-ajungă-n material,
iar după această limită, totul e ireal!

E-o frontieră ipotetică și unii spun
c-acel ce-o depășește, ori este geniu, ori nebun,
dar, pare-mi-se că este o gravă eroare
să îți trăiești cu totul viața în tipare!

Normalitatea poate fi comună,
dar nu înseamnă că-i soluția cea bună
la existența într-un spațiu temporal,
ce face-ades din viață un decor teatral.

Să tot asculți la unii sau la alții, mi se pare
că te supui din start la limitare
și îți refuzi inconștient măreața aventură
de-a realiza din viața ta ceva de anvergură!