mi-s coastele biciuite de tata de tata de tata de tata
cum mai plânge ecoul cum plânge dânsul cum urlă n-acest miez de iarnă
și încă mai urlă de paște
parcă e paște
se aude cum plânge mieluțul, el
plânge de milă
știi doamne
parcă e paște trezitu-s-au acum chiparoșii
cu ghearele lor ascuțite iar prins-au mieluțul
pe afară cerul e nud de durere
învelit într-o rază oranj ca în sârmă ghimpată
și-l țin
și-l mai țin
beteala e neagră
- salbă grea mult prea grea ca de aur -
purtată-i la gât de un înger el o prinde cu degetele o aruncă departe
de parcă...

-

știi, doamne
de-mi închid ochii-i călduț
jaru-i molcom
crăciun e
Lumin e
reni albi de nisip îs
Maica încă mângâie fruntea micuțului

pocnit-au lemnele-n vatră ispravitu-s-au doamne arșicele
de fapt acum ninge fulgi mari cresc pe afară troiene
demetria scrie haikuri
o cană micuță încă mai toarce și ține într-însa din lăpticul muls de cu seară
demetria scrie
demetria râde bujori pe obraji o sărută