agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-01 | |
gând în vreme-nrobitoare
bir fugiților în cramă neaua-i albă, orbitoare sub condurul tău de damă. plec să vând tot neavutul strai în piept ce mă apasă nu-i cu-a vrea, ci cu nevrutul iar de moarte nu îmi pasă. timpul nu stă-n loc o clipă stătătoare e secunda cât să fâlfâi din aripă, să privești o clipă unda. și de-i cald ori e zăpadă laic gând de sărbătoare: ochiul minții-i pus să vadă gând în vreme-nrobitoare. vinu-i dulce-n crama veche curgă alb ori curgă roșu; culcă-te pe o ureche până te-a trezi cocoșu'. o icoană nesperată stă să fie pusă-n ramă - o tăcere-n vise spartă, bir fugiților în cramă. în culcuș divinității Adevăru-i pe-adormite Mărul în delici Cetății stă să-i iasă din orbite. pentru-acei sărmani cu duhul Pasărea e vorbitoare; rătăcind mai clar văzduhul neaua-i albă, orbitoare. vinovat doar cu privirea mai întâi, apoi pedată în odaie-ți stă ivirea, plină-n nimb și fără plată. și de ciudă, pe la colțuri sunt acei ce mă condamnă că prea stau, legat ca-n bolțuri sub condurul tău de damă. n-am un ban, nu am avere și de rău îi țin pe alții: au prea multe vile, vere! ciudă mi-e când văd înalții, de-i privesc cum Everestul... dar de pun pe mine cnutul plec, indiferent de restul, plec să vând tot neavutul. Dumnezeu cu a lui șatră vor pe mine pună biciul, dar degeaba mă tot latră: spini am mulți, precum ariciul. și-n multiplu fără vină, violând tăcerea-n casă simt tăcerea să devină strai în piept ce mă apasă. uneori chiar Domnul care umblă-n Ceruri cu cerutul cere-n dar la fiecare din arhiva lui, doar cnutul. mergi tiptil, să nu faci zgomot dar când dai de dânsul, cnutul cât de mult ai face robot nu-i cu-a vrea, ci cu nevrutul. toți să facă după vrere să ne huiduie Tripleții, din nimic nu strângi avere și nu capeți "epoleții". facă lumea după vrere de i s-a făcut de Coasă; din nimic nu strâng avere, iar de moarte nu îmi pasă. iar de moarte nu îmi pasă, nu-i cu-a vrea, ci cu nevrutul; strai în piept ce mă apasă, plec să vând tot neavutul. sub condurul tău de damă neaua-i albă, orbitoare, bir fugiților în cramă, gând în vreme-nrobitoare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate