Vreau o iubire ca o holdă. Să merg prin ea cu picioarele goale
Și-n loc de incizii să-mi implanteze-n glezne levănțică,
Când trec, macii să-și întoarcă gelozitor privirea
Să nu țină supărarea decât așa de formă. Să se facă și mai roșii.
Chem o iubire care și atunci când va face zgomot
Să nu fie decât un clopoțel prins de aripa păsării
De acolo de sus sferele vor capta frenetic teluricul
Și vor așterne în tandem corturi iluminate
Ca zborurile albe desfășurate-n miez de noapte.
La nevoie, închipui o iubire ca o cruce
Peste care să mă-ntind de bună voie
Cu zâmbetul mare cât ploaia de vară, cât curcubeul,
Cât un suflet-dor, cât un verde, cât un crud, cât un..., cât un...
Să fiu scoarța etanș ce ferește de alteritate,
Să nu mă grăbesc să cobor... poate doar atunci când
Tu vei vrea să facem schimb și... tot așa.
Aștept o iubire ca un duh blând, domesticit. Când voi pleca
Ea să-mi ude veghile să nu cad în uitare,
Să-mi amintească de mine, de copilărie, de ia bunicii,
De aroma pâinii pe vatră, de felia de pepene roșu
Cu miros de zăpadă și cer. Aștept acea iubire care
Să-mi completeze jurnalul, să-mi facă sandwich-uri cu busuioc,
Ceai de iasomie. Să-mi aleagă cărțile și rugăciunile,
Zilele de priveghi și seratele dansante, întâlnirile
Ca și când eu i-aș fi șoptit. Să mă aștepte
Ca și când nu aș fi plecat decât pentru a mă întoarce.
Caut o iubire care să fie prietenă cu anotimpurile,
Fiica cea bună a lămâiului, confidenta tulpinilor,
Poate puțin prea vorbăreață câteodată (nu-i bai)
Frivolă cât să fie șarmantă. Să nu se lase subjugată decât de mine.
Ating o iubire și o fac rochia mea de seară,
Dimineața cu care îmi pudrez obrajii,
(Că induc în eroare piersicii sălbatici)
Oglinda de pe noptieră, fotografia de la Santiago,
Mănușa din catifea vișinie sau doar
Povestea de demult cu Tristan și Isolda

Ați văzut/ simțit/ întâlnit așa ceva?!